A painter paints pictures on canvas. But musicians paint their pictures on silence. ~Leopold Stokowski
Category: media
Cu greu m-am abtinut pana acum sa ma tin deoparte de toata tavaleala asta in noroiul politic din ultima vreme, eu avand niste idei destul de inradacinate, dar care au la baza ani de analize, ce sa zic, …inutile. asadar, referitor la PSD si la papusile de paie pe care le scoate in fata la fiecare mandat: cam de cata nesimtire crasa sa dai dovada acuzand cea mai recenta guvernare pentru, scuzati, cacatul in care ne scaldam acum, in conditiile in care partidul asta a supt cu lacomie toate resursele, a privatizat fara drept de apel si a furat ca-n codru? cam cat timp a fost la putere psd? circa 14 ani, mai mult sau mai putin oficiali, de realizari marete:
- mineriade, moarte intelectualilor, nu ne vindem tara, Vacaroiu – circa 300 de milioane de $ lasati in Banca Nationala, Cozmanca, nenumarati primari si presedinti de consilii judetene demisi, Parlament cu Vadim si Paunescu (amandoi in alte partide pe vremuri) – trimisi de PDSR-ul de atunci ca reprezentanti ai Romaniei la Consiliul Europei 1990-1996
- PSD-ul detinea, dupa anii ‘90, zona Moldovei sub control, taranistii si liberalii erau rupti cu bataia cand incercau sa ridice glasul
- opozitie “constructiva” 1996-2000 – halal atitudine fata de reforme, datorii externe (BNR a capitalizat totusi vreo 6 miliarde de $), asteptarile lu’ Nastase sa ne bombardeze NATO in Ardeal….
- “progres si libertate democratica” 2000-2004 – Siderurgica/Mittal Galati, Petrom/OMV, Musetescu, Nastase-Tamara, capitalism de cumetrie, libertatea presei;
- 2004-2006: reasezare si confuzie; reforma si alegerea unui Prostanac (citez din Ion Iliescu);
- 2006- in prezent: carcoteala si fraternitate (hmmm, oare de ce?) cu PNL in beneficiul Romaniei;
PSD e un partid cu nenumarati lideri extrem şi suspect de bogaţi pentru un partid socialist, ca sa nu mai vorbim de legăturile sovietice ale multor membri PSD.
Eu am sa votez din nou cu TB, chit ca nu-i inghit pe antenisti and their coolmogul:). daca pana acum “sfantul” TB s-a luptat cu morile de vant, deci nu a avut cu cine, tontul de Geoana nu cred ca va avea cu ce. ah, dar ce bine are sa ne fie iar cu PSD, nu ne vom mai balaci in rahat, ci in rauri de lapte si miere…
In alta ordine de idei, Siegfried Woratsch, de la RTL, expert international in montaje video, a fost invitat sa intre in direct taman la iRealitatea TV pentru a infirma cum ca filmuletul cu baiatul pocnit de Basescu in urma cu 5 ani ar fi trucat. Ei bine, si-au facut-o cu mana lor, intrucat expertul a confirmat trucarea, oferind date cat se poate de tehnice si valide; falsul este deci mai mult decat vizibil in ochii oricarui profesionist de montaje video si poate fi si verificat ca atare.
Dar, iacata… Sa-l cunoastem pe Nelu, sculer-matriter, baiat muncitor si de gasca. In pauza de pranz la munca, intre imbucaturi, a vazut si el, ca atatia altii si alaturi de ai sai colegi, filmuletul cu Basescu. Initial, i-a ramas fasolea-n gat de indignare, apoi a izbucnit cu apriga manie cetateneasca: „Io-te, bai, nesimtitul si ordinarul, cum il loveste fara mila pe bietul copil! Halal presedinte! De-aia se duce tara de rapa, ca avem astfel de presedinti care se comporta violent, ca animalele!” Dupe ce iese de la schimb, Nelu se duce -evident- la un rachiu, la carciuma din colt, cu tovarasii de munca. Constiinta lui de cetatean serios si profund moral il indeamna sa faca in continuare comentarii taioase, necrutatoare: „Nu se poate, dom’le, ca un ditamai presedintele sa dea exemplu de o asemenea violenta animalica. Ar trebui dat in judecata si bagat la puscarie pentru agresarea unui minor. Nu-l votati, dom’le, pe Basescu, presedintele bataus de copii!” Apoi, in tramvai sau la magazinul din colt, aceeasi indignare civica si aceleasi remarci mustind de moralitate: „Ati vazut, doamna, cum l-a plesnit Basescu pe copilul ala nevinovat? Si-l mai votati? Nu-l mai votati, doamna, ca n-avem nevoie de asemenea brute la conducerea tarii. Un presedinte nu are voie sa se preteze la asemenea gesturi animalice”. Ajuns in sfarsit acasa, Nelu constata ca Mirciulica, baiatul lui de opt ani, nu si-a facut temele, a varsat ciorba pe fata de masa si, colac peste pupaza, a facut-o „nebuna” pe bunica-sa, care il certase. Cuprins de o furie pe deplin indreptatita, Nelu, muncitor la sculerie, cetatean integru si patruns de profunde simturi civice si morale, isi bate copilul pana la lesin, cu cureaua. El, nefiind presedintele vreunei tari si nici macar presedintele vreunei asociatii de proprietari, avea deci voie sa se preteze la un asemenea gest…
Eu am sa votez nu dintr-un adanc simt civic, ci pentru ca sunt constient ca altii decid anumite lucruri pentru mine. Vreau macar sa cred ca stiu care sunt aceia. Iar cei care nu voteaza ar trebui sa-si dea seama ca, neparticipand, de fapt isi dau acordul pentru o marioneta sau alta, de stanga sau de dreapta, whatever… Cert e ca si un vot in alb spune multe. Toti cei care nu s-au prezentat la vot pentru ca au considerat ca n-au pe cine vota puteau sa-si declare nemultumirea printr-un vot in alb. Nu dura decat 5 minute.
Nu sunt ferm convins nici eu ca ar fi trucat filmul, nici nu mi-e drag Basescu, dar ma declar impotriva crimei politic-oligarhice organizate, impotriva triumviratului mafiot Patriciu-Vintu-Voiculescu. Fiecare popor își are conducătorii pe care și-i merită.
| “The happiness of society is the end of government.” John Adams |
foarte dragi sufletului meu…
o voce buna si nu doar atat…
pentru dantuit:)
from “scrubs”
nothing in this life that’s worth having comes easy… Dr. Bob Kelso
Citeam chiar azi intr-un cotidian despre o familie de romani (pereche + 3 copii) care isi duc de ceva vreme traiul umbland hai-hui prin lume, intr-o rulota, aciuandu-se pentru intervale scurte pe ici si colo. Ambii parinti lucreaza via internet, iar copiii invata impreuna cu ei si prin corespondenta sau ceva de genul, termina clase si tot tacamu’. Oamenii administreaza un site de calatorie, le-a luat o vesnicie sa-si puna actele in regula si sa-si achizitioneze tot ceea ce le era necesar, dar declara ca se simt impliniti si multumiti. (fireste, doar au vazut atatea, si cate mai au in plan!!!)
Ne gandeam, nu demult, eu si draguta mea, daca am fi in stare sa ducem o astfel de viata vreodata, privind intrebatori la rulotele parcate alandala. Pentru ca nu o data ni s-a intamplat sa ne simtim sufocati si agasati de realitatea inconjuratoare, mai ales mie, si ne-ar fi placut sa evadam cumva.
Problema pe care mi-as pune-o este ca astfel de experiente pot fi nefaste pentru cupluri si copii in egala masura . Atitea schimbari, lipsa unei stabilitati si a unor persoane constante in cercul de prieteni si cunostinte pot lasa urme. Cred ca un copil mai ales trebuie sa stie de unde vine, ca sa poata alege pe cont propriu incotro se indreapta, unii avem nevoie de repere. Stiu si eu daca oamenii astia dau dovada de curaj si inspiratie, sau este si putina ignoranta, sau poate neglijenta la mijloc?
Bineinteles, viata nu inseamna numai munca, leasing-uri si rate, doua vacante pe an, cumparaturi in hypermarket si cate un concert ocazional, astfel de oameni care au drag de aventura si cunoastere pe propria piele sunt rari si norocosi, copiii lor vor ajunge sa cunoasca altfel lumea, nu lipiti de monitorul unui PC, dar nu este si putin iresponsabil?
Ce v-ar determina sa faceti o schimbare de asa amploare in viata?
“The world is a book and those who do not travel read only one page.” – St. Augustine
