Citeam chiar azi intr-un cotidian despre o familie de romani (pereche + 3 copii) care isi duc de ceva vreme traiul umbland hai-hui prin lume, intr-o rulota, aciuandu-se pentru intervale scurte pe ici si colo. Ambii parinti lucreaza via internet, iar copiii invata impreuna cu ei si prin corespondenta sau ceva de genul, termina clase si tot tacamu’. Oamenii administreaza un site de calatorie, le-a luat o vesnicie sa-si puna actele in regula si sa-si achizitioneze tot ceea ce le era necesar, dar declara ca se simt impliniti si multumiti. (fireste, doar au vazut atatea, si cate mai au in plan!!!)
Ne gandeam, nu demult, eu si draguta mea, daca am fi in stare sa ducem o astfel de viata vreodata, privind intrebatori la rulotele parcate alandala. Pentru ca nu o data ni s-a intamplat sa ne simtim sufocati si agasati de realitatea inconjuratoare, mai ales mie, si ne-ar fi placut sa evadam cumva.
Problema pe care mi-as pune-o este ca astfel de experiente pot fi nefaste pentru cupluri si copii in egala masura . Atitea schimbari, lipsa unei stabilitati si a unor persoane constante in cercul de prieteni si cunostinte pot lasa urme. Cred ca un copil mai ales trebuie sa stie de unde vine, ca sa poata alege pe cont propriu incotro se indreapta, unii avem nevoie de repere. Stiu si eu daca oamenii astia dau dovada de curaj si inspiratie, sau este si putina ignoranta, sau poate neglijenta la mijloc?
Bineinteles, viata nu inseamna numai munca, leasing-uri si rate, doua vacante pe an, cumparaturi in hypermarket si cate un concert ocazional, astfel de oameni care au drag de aventura si cunoastere pe propria piele sunt rari si norocosi, copiii lor vor ajunge sa cunoasca altfel lumea, nu lipiti de monitorul unui PC, dar nu este si putin iresponsabil?
Ce v-ar determina sa faceti o schimbare de asa amploare in viata?
“The world is a book and those who do not travel read only one page.” – St. Augustine
